Cine spune Scotia si nu isi imagineaza
grabnic umbrela, ciubote de cauciuc, frig si o limba de neinteles? Eu!
De ce Islay? Daca ai drag de whisky si daca
iubesti cotloanele desprinse din rai, daca iubesti sa…iubesti, atunci Islay,
negresit!
Islay e fermecatoare pentru ca nu seamana cu maruntul desprins din cotidian. In acelasi timp, impreuneaza cele mai zornaitoare emotii si franturi din
locurile dragi, cat sa iti rascoleasca inima. Are un déjà vu care te face sa
uiti carui timp apartii. Doar esti!
Este o insula cocheta, biruita de romantism, inspiratie si arome
patrunzatoare. Are o energie care te tine captiv intr-o stare de beatitudine,
departe de timpul cu minute si secunde necrutatoare.
De ce festivalul de whisky? Pentru ca Islay
se primeneste cu tot ce are mai frumos, pur si gustos pentru oaspetii ei.
Pentru ca oamenii sunt umili, simpli, deschisi si te pierzi in accentul lor, cu
un ritm aproape exploziv. Pentru ca este o pagina desprinsa dintr-o carte veche,
cu infatisare prafuita si miros greu de cerneala: focile se vad de la
fereastra, tolanite pe pietre iar farul, de pe celalalt mal, prelungeste o
asteptare si o tensiune aventuroasa (foarte curand iti imaginezi ca pe apa
plutesc sticle cu mesaje SOS si in orice clipa ai putea fi unicul martor al
unui naufragiu imaginar). Localnicii cu fustite in carouri (kilts) trezesc curiozitatea si impart o bucurie molipsitoare. Capitolele din poveste se consuma la cafeaua de dimineata, rostite de un englez cu accent sofisticat si voce soptita care insa, iubeste Scotia!!! Apoi continua la pub, pe plaja, la distilerii, pe pietre, in gand, in vorbe, in priviri, in licori patrunzatoare....in tot!
Pentru ce sa revii? Pentru ca plecarea nu este nici
apasatoare si nici trista. De pe puntea vaporului, ochii se adancesc in umbrele
muntilor din fundal, in miscarea apei iar trupul este inundat de magia
cimpoiului care rasuna de pe mal cu pasiune, nesat si frumos. Un frumos care
doare, insa te face sa revii la tine si la ceea ce iti este drag: libertatea!
m.















