o usa masiva si nenumarate patratele captusite cu iarba albastra. iarba uscata si frumos
mirositoare. usa se deschide cu un scartait ascutit si o aroma de levantica si
haine proaspat intinse la uscat invadeaza narile.
si apoi, din
neant, un fluture: "am aripi. le vrei? ma duc in locuri minunate, cu mult
cer albastru si alti fluturi colorati."
fluturele zboara
grabit, repezit de o albina. “si eu am aripi. un fel. si zbor in lung si in
lat, fara oprire. uneori, in zadar si este istovitor. si aripile se frang
mereu, dar peste noapte apar altele. si ma duc si mai departe, insa intotdeauna se
incalcesc in acelasi copac. ca si cum copacul s-ar muta cu fiecare ceas, cate
un pas. un pas urias.”
albina si
fluturele ar putea sa isi uneasca aripile. sau macar sa si le imprumute. cu
randul, civilizat.
albina: oare
ce e dupa copac?
fluturele: cat
de inalt este copacul?
albina: cat
efort trebuie sa faci si cat trebuie sa te antrenezi?
fluturele: si
apoi, daca dupa copac nu este nimic?
albina: doar
gol si un vis trist care sa te inghita intr-o clipita…
fluturele
s-a gandit sa isi construiasca aripi trainice. inalte, puternice, deloc
tematoare. aripi care sa nu poata fi oprite de crengile rautacioase si
neputincioase ale copacului. in fiecare seara, timp indelungat, a adaugat cate o frantura de aripa la visul lui. si lua forma
unor ganduri. ganduri care nu se asemuiau cu nimic cunoscut, dar persistau
obsesiv.
intr-o zi, o forta launtrica il imbie spre
copac.
norii se
inghesuiau a furtuna. o furtuna ce ameninta pajistea atat de linistita. vantul s-a starnit, si pana sa isi dea seama,
fluturele s-a trezit aruncat in valtoare. nu era nimeni in preajma sa-i auda
tipetele disperate: "unde sunteti, voi, celelalte creaturi?
vantule,
opreste-te, opreste-te acum!
dar vantul
s-a pornit si mai tare, suierind asurzitor; l-a ridicat pe bietul fluturas si
apoi...si apoi furtuna s-a domolit. lumea a renascut, s-a transformat, s-a inchis si s-a deschis....
a clipit. a deschis un
ochi. albastru. l-a inchis repede la loc. a deschis al doilea ochi. si mai mult
albastru. un albastru minunat, curat si cald.
pasarea s-a ridicat repede. memoria, atasamentele, sentimentele/resentimentele...toate disparusera. era doar bine.
pasarea s-a ridicat repede. memoria, atasamentele, sentimentele/resentimentele...toate disparusera. era doar bine.
si dintr-o
data, ziua a devenit minunata si usor de purtat in zbor. un alt zbor, peste un
alt copac. spre o alta albina.
m.
