o linistita plimbare prin satuc s-a transformat intr-o
emotie foarte puternica la vazul unui sir interminabil de maratonisti ale caror
picioare (aproximativ 12.000) tropaiau ritmic pe asfaltul umed.
oameni scunzi, oameni colorat imbracati, oameni albi si
negri, oameni gafaind, oameni cu povesti triste, oameni deghizati, oameni
determinati, oameni tineri, oameni in varsta, oameni in carucioare cu rotile…doar
oameni care alergau pana la epuizare pentru o cauza nobila (cei mai multi alergatori
sprijineau asociatiile impotriva cancerului).
m-a invaluit bucuria sa vad ca exista suflete, multe suflete
pasionate, marinimoase si sensibile.
pana si “doamna vicar” si-a amanat intalnirea cu Dumnezeu pentru
a incuraja alergatorii, strigand din toti rarunchii “God bless you; you can do
it!”
chiar si dupa ce s-a sfarsit, mult timp au rasunat in
urechile mele incurajarile celor de pe margine.
inca exista speranta unei lumi mai bune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu